Nou blogger la Finantare.ro: C. M. DRAGAN

2 Comments on “Nou blogger la Finantare.ro: C. M. DRAGAN”

You can track this conversation through its atom feed.

1. Cm.DRAGAN says:

   CUM SA DEVII CAPITALIST.
   „Cine detine aurul,detine puterea”!
   Sa ne lamurim.Cel dintai capitalist a fost Karl Marx,pentru ca el a scris „Capitalul” si ne-a invatat mecanismul formarii si circulatiei lui..Cei mai mari capitalisti sunt acei nepretuiti oameni de stiinta prin capul carora se intalnesc circuitele banilor si ale capitalurilor intregii societati omenesti . Si eu sunt un capitalist,ceva mai mic,dar care am invatat stiinta capitalului ca student,doctorand si asistent al unor mari somitati precum profesorii Puchita sau Dobrescu,iar acum incerc sa va invat si pe dumneavoastra.
   Pentru a-mi dezvolta teoria devenirii voastre capitaliste,mi-am propus a incepe cu dezvoltarea unor teorii-aforisme care s-au incetatenit in viata cotidiana tocmai prin valoarea si puterea lor de a actiona in orice imprejurare,evident asupra capitalului.
   „Puneţi ceva bani deoparte şi evitaţi îndatoririle”. În aceşti ultimi 2o de ani atât am fost păcăliţi de politicieni încât nu pot să vă dau decât un sfat simplu: „feriţi-vă de cadourile politicienilor, mai ales de cele făcute în perioadele electorale”. Orice om chibzuit şi aflat permanent la cheremul unor politicieni că cei actuali ar trebui să-şi pună deoparte bani albi pentru zile negre, reţinând că este „total nerealist să mizezi pe termen lung pe o pensie decentă oferită exclusiv de sistemul pensiilor de stat (pilon I)”; în vremurile de relativă prosperitate cetăţenii ar trebui să economisească, nu să se supraîndatoreze.
   „Strângeţi bani albi pentru zile negre” – acesta este un vechi proverb românesc ce exprimă preocuparea pe care au avut-o întotdeauna oamenii de a lua măsuri din timp pentru vremurile mai grele.
   Astăzi lucrurile trebuiesc privite de pe alt palier, în sensul că este necesară fi constituite „rezerve”, „provizioane”, „venituri în avans” nu numai pentru companii dar şi pentru fiecare familie, pentru fiecare individ în parte din care să-ţi acoperi necesarul unei vieţi normale atunci când veniturile scad sub limita obişnuitului sau încetează temporar (şomaj, o imputaţie, o scădere a salariului etc.), ori cheltuielile crescute normal ca urmare a unor cerinţe stricte (o investiţie, o excursie, un eveniment deosebit).
   În general bătrânii noştri au fost întotdeauna prevăzători. Ei şi-au amenajat din timp locul de veci, şi-au confecţionat unele lucruri funerare, şi-au pus deoparte nişte bani pentru a fi acoperite cheltuielile necesare la trecerea în nefiinţă (să nu fiu o povară pe capul copiilor – ziceau ei).
   Dar acum lucrurile s-au schimbat. Până şi cei care au resurse, au venituri care le-ar permite să economisească, să intre intr-un joob productiv, nu prea se îndură să pună ceva deoparte. Chiar dacă contextul economic internaţional i-a pus oarecum pe gânduri pe unii români, puţini sunt cei care au şi acţionat în concordanţă. Potrivit rezultatelor unui studiu realizat de Henley Centre Headlight Vision pentru grupul Aviva, doar 29% dintre români au economisit (ceva…) în 2010 pentru a-şi asigura un sprijin financiar sigur pentru viitor.

   Analizată în profunzimea ei, problema economisirii are două faţete.
   Prima se referă la societăţi comerciale, firme, de regulă mici şi mijlocii, care încep să lucreze într-un domeniu bine cunoscut de proprietari, au tot entuziasmul necesar, şi treptat vine şi câştigul. La început din profit îşi mai cumpără ceva scule, utilaje, dotări minim necesare, amenajări de producţie, şi, drept consecinţă, treburile merg şi mai bine. Profitul este şi el mare şi începe să-l cheltuie într-o frenezie de parcă ar vrea să scape de el cât mai repede. În loc să-şi facă rezerve, să-şi constituie provizioane, să facă depozite şi plasamente bancare, se lansează în distracţii, petreceri, îşi cumpără jeepuri de mare lux, apoi vile în Pipera, la Cornu şi la mare, îşi schimbă… nevasta cu secretara (scuzaţi, «asistent-manager») şi treptat constată că… firma nu mai are mijloace băneşti pentru reluarea procesului de producţie, prestaţii sau comercial. Iar acest lucru se întâmplă obiectiv pentru că banii-capital se devalorizează, preţurile de achiziţie cresc, apar clienţi şi alţi debitori insolvabili, mai apar şi obligaţii fiscale suplimentare. În afaceri, astfel de evenimente sunt inevitabile, dar ele trebuiesc ţinute sub control prin determinarea anuală a «necesarului (normativului) de mijloace circulante», prin previzionarea fluxurilor de trezorerie şi apoi calculul astfel al părţii de profit care trebuie lăsată la dispoziţia propriei afaceri. Numai că în exuberanţa primelor succese cei mai mulţi uită şi, la ananghie, când nu mai au deloc bani, merg la unica scăpare posibilă: banca. De aici ia un împrumut, îl garantează cu fabrica sau cu vilele construite, apoi trebuie să ramburseze ratele lunare, dobânzile aferente, să mai plătească comisioane şi asigurări, şi, normal ar mai vrea şi profit! Muncind pe brânci, înlocuind petrecerile cu nopţi de studiu, de documentare, umblând după clienţi, făcând ordine financiară în afaceri, se poate reuşi readucerea business-ului pe linia de plutire, dar numai în 10-15% din cazuri; în rest… aleluia! Unii mai subzistă târâş-grăpiş, alţii capotează: banca le sechestrează bunurile ipotecate, nu mai au nici vile nici fabrică şi ciclul se încheie. Pentru subzistentenţă ajungi salahor la un patron şi va trebui să revezi faţa reală a muncii şi afacerilor stând cu lopata în mână.
   A doua faţeta a problemei se regăseşte la personalul salarial. Desigur, sunt mulţi cei care au salarii modeste, uneori la limita sărăciei, mai au şi copii sau bătrâni pe acasă şi care trebuiesc ajutaţi, dar mai există şi două categorii: cei care nu fac nimic dar sunt veritabile maşini de tocat banii părinţilor, oameni de afaceri, demnitari, politicieni etc. şi cei care au reuşit, evident prin capacitatea, munca sau priceperea lor să ocupe posturi foarte bine plătite, cu venituri salariale pe care, un om normal… ar munci din greu să le cheltuiască. Ei se situează undeva între 25 şi 40 de ani, nu sunt puţini şi este interesant, că, deşi în majoritatea cazurilor este vorba de oameni instruiţi, câştigurile lor parcă le ard buzunarele şi nu ştiu cum să scape de ele mai repede, dar nu oricum ci la întrecere: cine are cea mai «bengoasă» maşină, cine are cea mai arătoasă casă de vacanţă, apoi cine participă la petrecerile mondene cele mai simandicoase, şi câte şi mai câte. Ei fac cumpărături în marile magazine şi magazinele de firmă, de unicate sau de top, dar nu din necesitate ci mai mult pentru a fi văzuţi; cumpără lucruri că «sunt la promoţie» sau pentru că şi cutare are, deşi nu le trebuie; sunt primii la credite de consum până la limita insuportabilului… şi nu sunt în stare să le ducă un braţ de lemne bătrânilor săi!
   Au trecut 20 de ani de când cochetăm cu capitalismul dar nu vrem să înţelegem că el ne oferă dar ne mai şi cere. Şi mai presus de toate, ne cere să fim exigenţi şi cumpătaţi cu noi înşine.

   Am să vă spun o poveste: Prin 1995 cand a iesit prima promotie de studenti liberi (necomunisti –zic ei , dar si fara nici o grija) am pariat cu ei pe o schema de economisire spre a le demonstra teza mea : In fiecare luna o zecime din castigul meu salarial o depuneam la banca intr-un depozit capitalizat; dupa vre-o cativa ani mi-a crescut apetitul(mai crescuse si salariul),am mai strans si surubul si-am saltat cota de economisire la 20% lunar.Am trecut apoi la cumpararea din ei de actiuni la unele firme cunoscute ca rentabile(si asta de la slariatii lor care le primisera cu preturi preferentiale si nu stiau cum sa scape de ele mai repede). Si am stat la panda: Prin 2008 s-a infiintat o societate de asigurare prin contopirea unora mai mici dar si prin atragerea de capital de la alti investitori iar eu am vandut toate actiunile detinute,mi-am luat dividendele aferente,am strans banii ramasi prin depozite,mi-am vandut autoturismul ,mi-am schimbat apartamentul de 4 camere cu o garsoniera si cu tot ce am strans am cumparat actiuni de fondator la noua Societate de asigurare. Am ramas mai cu nimic dar devenisem un mic capitalist , în accepţiunea strictă a termenului, care încasează dividende cam de două ori mai mari decât pensia anuală a unui profesor universitar. Deci voi putea avea trei pensii, şi evident un alt nivel de viaţă.Intre timp mi-am construit o casuta de vacanta,mi-am schimbat autoturismul si a inceput sa se vada prosperitatea.

   Valorificati oportunitatile. Există astfel de oportunităţi cât lumea, există o foame de capital la fel de mare, sunt mulţi tineri care câştigă salarii de multe ori mai mari decât cel al meu plus indemnizaţia lunară… dar aruncă cu banii cu o dexteritate de invidiat.
   În România sunt peste o sută de mii de tineri între 30 şi 45 de ani (perioada optimă de acumulare) care câştigă peste 1.000 euro lunar (uneori câştigă şi el şi soţia) şi care ar putea să-şi formeze un mic capital sub formă de acţiuni sau părţi sociale cumpărate, certificate de depozit, obligaţiuni cumpărate, depozite constituite etc. Treptat, treptat sumele acumulate se măresc şi încep să producă, şi aşa omul îşi face un venit suplimentar, asigurător în cazuri critice, care creşte exponenţial şi care începe să-ţi dea o siguranţă din ce în ce mai mare pentru ziua de mâine, îţi permite satisfacerea unor pretenţii din ce în ce mai rafinate. Aceasta este pătura de mijloc, cea care poate să lase zestre copiilor un pachet de acţiuni şi vor putea trăi şi ei mai bine încă din adolescenţă. … Dar pentru asta trebuie să-ţi impui să fii mai chibzuit, să cheltui raţional, să eviţi ca pentru orice cumpărături mai serioase să apelezi la credite producătoare de dobânzi. Sfatul meu: renunţaţi la euforia maşinilor de lux, «bengoase» (in Bucuresti sunt mai multe Jeepuri decat intro statiune montana elvetiana,sau decat in toata Portugalia) , sau a vilelor cu nu ştiu câte zeci de camere(care trebuiesc intretinute,incalzite,pazite,etc) în favoare unor autoturisme decente cu consum redus;a unor casute rustice de vacanţă, unor excursii în locuri deosebite; mergeţi la teatru în loc să mergeţi la crâşmă; practicaţi sportul, ascultaţi muzică bună, zăboviţi mai mult în biblioteci, nu scăpaţi conferinţele şi dezbaterile ştiinţifice şi profesionale, răsfoiţi o carte sau o revistă de specialitate, fiţi mereu la curent cu tot ceea ce vizează domeniul dvs. de activitate şi vă garantez că veţi trăi mai bine şi nu vă va mai frământa grija zilei de mâine. Oricât vi s-ar părea de improbabil, este mai interesantă o partidă de şah decât o partidă de table…, cel puţin până la 45-50 de ani. După aceea treceţi la o partidă de pescuit. Indiferent însă de vârstă şi de stare, trebuie să aveţi ceva pus deoparte şi care va constitui întotdeauna suportul material al unui trai capitalist, evident ca în pătura de mijloc.
   29.05.2013 Cm.

   Posted on 31 mai 2013 la 4:31 am. (Reply)

2. Cm. DRAGAN says:

   DE LA SLUJBAS LA RENTIER.
   Exista o serie de lucruri elementare cu care omul se naste si le face din instinct,dar pentru a multiplica efectul lor este necesara o anumita invatare ,dar si valorificarea darului pe care-l are omul de a fi o fiinta rationala. Intre acestea piatra unghiulara o reprezinta si „capitalul” in calitatea sa de factor de productie si forta motrice a societatii.Numai ca din toate acestea nimic nu se misca fara munca si cu cat muncesti mai mult cu atat sansele tale sporesc.De aceea incep acest compendiu cu cateva sfaturi elementare:
   – apucativa de munca si munciti pana o sa constatati ca va place munca!
   – cand veti constata placerea muncii ea va trebui cultivata,dezvoltata si amplificata prin invatarea meseriei pana in toate secretele ei.
   – invatati continuu si cat mai profund ,invatati pana veti constata ca munca voastra este mai productiva,mai rentabila,mai cautata si,implicit mai bine platita
   – acum veti constata ca ati inceput sa castigati mai bine si va creste increderea in voi,
   – pe masura ce castigati,puneti o particica deoparte,in fiecare luna,la fiecare salariu si nu va atingeti de ea.
   – dupa ce a inceput sa se adune,acolo la nivelul a 2-3 salarii , ocupati-va de ea si puneti-o la munca sa produca.
   – faceti din ea plasamente,depozite bancare,speculati la bursa,imprumutati-o si altora dar cu incredere(garantie)si dobanda rezonabila.
   – nu consumati castigul ci capitalizati-l,nu va opriti din economisirea salariului.
   – nu aruncati cu banii in vant,pe nimicuri,pe mofturi,pe grandomanie;
   Incet,incet se formeaza un „capital”,mic la inceput,dar care incepe sa creasca singur pentru ca el produce,iar daca-l mai ajutati putin procesul se accelereaza.
   Chiar si oamenii cu venituri mai modeste incep sa acumuleze astfel capital si acest capital produce pentru toata lumea.
   Dupa 5 ani veti constata ca nu mai trebuie stransa cureaua deoarece acel capital va mai aduce un salariu pe an, dupa 8 ani va aduce 2 salarii,dupa 20 de ani va va aduce 8 salarii pe an,iar dupa 25 de ani va va aduce dividende egale cu 12 salarii anuale.Acum sunteti capitalist-rentier si puteti trai „taind cupoane”(adica din ceea ce produce capitalul ).Dar va asigur ca odata ajunsi aici nu va veti putea opri ci va veti mobiliza sa faca la fel si familia si copii pentru ca viata dvs.se va schimba.
   02.06.13

   Posted on 2 iunie 2013 la 6:53 am. (Reply)